Reacție la lectură: Alin Bonța -“Cu bicicleta prin Pirinei”

Sunt adeptul slow reading-ului așa că mai bine mai târziu decât niciodată să vin cu reacții în urma lecturii cărții scrise de prietenul meu Alin Bonța, ”Cu bicicleta prin Pirinei”.

Înainte de a vorbi despre asta voi face o mică buclă (doar e vorba de ciclism, nu?). Ieri am întâlnit un prieten care urma să meargă la proiecția de gală a filmului ”Ilegitim” al lui Adrian Sitaru. Pentru că fusese coleg de liceu cu regizorul i-am spus ceva de genul că o mică parte din film i se datorează și lui, pentru că în clasă, pe hol, la vreun chef și în multe alte locuri când au fost împreună a contribuit la formarea unui univers imaginar pe care-l regăsește acum metamorfozat, pe ecranul de cinema.

Citind astazi ultimele rânduri ale cărții lui Alin  am rememorat momente din turele noastre, mi-am amintit de șosele de munte pe unde am cântat din Andrieș sau unde am recitat monologuri din piese de Caragiale. Asta pentru că în orele de pedalat, după ce trec durerile de muschi și pulsul se stabilizează, gândul trece de la cele pieritoare, împietritoare, la eternele, dezrobitoare, imagini și întâmplări care ies din pivnițe uitate ale memoriei.

Am simțit pe propria piele, la finalul cărții ceea ce trebuie că a simțit fostul coleg al lui Sitaru și mulți alți prieteni ai altora a căror imaginație și sensibilitate s-a deschis lumii sublimate în artă. Prin kilometrii parcurși împreună, în ture banale, previzibile, am simțit cum și o parte din mine se regăsește în cartea lui Alin (nu pretind drepturi de autor, Doamne ferește!). Și-aici vine restrânsa (ca la ”Mise en abime” a lui Foarță), căci tura prin Pirinei fiind gata, e continuată de discursul etern al cărții. Ea nu se termină când o închizi căci imaginile și gândurile ei vor continua să vă pedaleze în gând  în turele voastre, și vor face parte din voi atunci când veți povesti cu bucurie de un concurs, ori o tură mai specială și acele gânduri însele vor pleca mai departe nesfârșite când s-a terminat fraza, către alte cățărări și sprinturi ale unor cicliști care vă vor aminti mereu.

Ca să încercați și voi senzațiile acestea, cartea o găsiți dând click pe această frază. #magiainformaticii

Lasă un comentariu

Filed under Ciclistice, Culturale

Invitatie la lectura – Alin Bonta „Cu bicicleta prin Pirinei”

“Cu bicicleta prin Pirinei”, un fermecator jurnal de calatorie care te poartă in lumea excursiilor cicliste.
Scris intr-un stil lejer, cu mult umor dar si cu informatii interesante si utile referitoare la binecunoscutul traseu „Route des Cols des Pyrenees”, volumul prezinta excursia unui grup de pasionati ai ciclismului de sosea care au parcurs masivul Pirineilor, de la Marea Mediterana la Oceanul Atlantic, in saua bicicletei.
În cele 350 de pagini te asteapta o lectura cel putin placuta, ilustrata cu peste 500 de fotografii color. De asemenea te poti delecta cu filmul excursiei, inregistrat pe un mini DVD atasat cartii.
Lansarea cartii va avea loc in Deva, miercuri 11 martie, ora 18 la Deva Mall, etajul 4, Salle d’Or.
Vino sa te intalnesti cu autorul si cateva dintre personajele cartii ! Avem si proiectie de filme cu tema ciclista, realizate in excursii la “Il Giro” si “Le Tour”.
Cartea o poti rasfoi la http://www.tipardeva.ro/content/editura-karina

IMG_2257

Lasă un comentariu

Filed under Anunturi, Culturale

FLORIN PIERSIC ŞI EDUCAŢIA

Sâmbătă, 22 noiembrie , în Sala Teatrului de Artă Deva a avut loc spectacolul „FLORIN PIERSIC… pur şi simplu”.

A fost un one man show de două ore in care actorul ne-a purtat în diverse locuri din sulfetul său prin intermediul unor poveşti amuzante sau triste, cu amintiri despre artişti, iubite, spectatori, poeti… Pe scenă, în spatele său, erau proiectate fotografii din cariera artistică şi, din când în când, locul discursului era luat de fragmente video cu piese de teatru sau momente vesele alături de actori care au făcut istorie.

Indiscutabil, talentul lui Florin Piersic şi flacăra aceea puternică a spiritului cu care sunt înzestraţi doar o mână de oameni aleşi, au făcut ca în sufletul fiecăruia dintre noi să se aprindă ceva, să ne aminitim ceva drag, ori să descoperim un sens al vorbei, al vieţii, al unor întâmplări aşa cum nu ne gândisem până atunci.

Înainte de a doua jumătate a spectacolului, actorul a coborât în faţa scenei, în sala luminată la cererea sa, pentru a crea o mai mare apropiere faţă de public.

Istorisirea a ajuns la momentul întâlnirii cu Patriarhul Daniel care l-a întrebat pe maestru cui îi sunt adresate rugăciunile sale. Acesta i-a răspuns că atunci când se roagă, se închină mamei sale. Evocarea acelei relaţii speciale dintre superbul bărbat Piersic şi mama sa a fost tulburător pentru toti, depărtându-se întrucâtva de atmosfera hazlie de până atunci. Preafericitul i-a răspuns că el, atunci când se roagă, îl are în gând pe Ştefan cel Mare. Evocarea voievodului a fost şi pretextul recitării dramatice a unei poezii care îl avea în prim plan pe acesta.

Către finalul poeziei artistul s-a oprit brusc. A început să strige la un adolescent care ocupa un scaun în rândul întăi, exact în faţa sa. Îi reproşa că nu este frumos să râdă când el se află în recitarea unui fragment cu o asemenea încărcătură. În lumina reflectorului i-a tras o palmă apoi l-a întrebat dacă a înţeles ceva. Am auzit un „nu” şters, apoi tunetul actorului la microfon: „Atunci, înseamnă că eşti prost!”.

Nu a fost un hohot de ras al tânărului cel care a stârnit acea reacţie, nu a fost un gest care să se resimtă public, doar ceva din legătura intimă dintre artist şi cel din faţa sa nu a funcţionat.

Spectacolul a continuat, însă şirul de amintiri nobile expuse a rămas până la sfârşit maculat de momentul penibil în care Florin Piersic cel real s-a transformat în personajul său abuziv, discreţionar şi corupt, Marius Chicoş Rostogan din „Un pedagog de şcoală nouă”.

Scena aceasta având loc înspre final a fost ca moartea dulcei păsări a tinereţii evocate de maestru prin monologul lui Chance Wayne şi care fusese într-un fel cheia spectacolului.

Scuzele prezentate de la rampă de Florin Piersic pentru derapajul său au fost binevenite moral, dar nu au putut să îmi înlăture senzaţia, la sfârşitul aplauzelor, că părăsesc ca un intern o sală de clasă, nu una de teatru.

Lasă un comentariu

Filed under Culturale

PREDEAL – TABĂRA DE CICLISM

Ideea unei tabere de ciclism m-a ispitit mereu, asa ca am fugit cu un prieten vinerea trecuta la Predeal.

Pentru sâmbătă şi duminică aveam pregătite doua trasee:

Ziua 1: Predeal – Bran – Podu Dâmboviţei – Ciocanu – Bran – Predeal (supliment: Râşnov – Poiana Braşov- Braşov – Predeal)

Ziua 2: Predeal –Sinaia – TransBucegi până sus si înapoi acasă

Şi acum ffw: sâmbătă 7 septembrie. Deşteptarea la 7. Mic dejun în fugă. Cam mic dar completat cu adrenalină. Start pe la 8:30 în răcoarea dimineţii. Nu mă aşteptam să ne aflăm atât de sus pentru că după câţiva kilometri de pedalat a început o lungă coborâre din Pârâul Rece spre drumul de Râşnov. Apoi am virat spre Bran de unde a început chinul în sus, încet, spre Fundata. Pe măsură ce urcam, asflatul era tot mai bun şi peisajele tot mai atrăgătoare.

Piatra Craiului

Fundata

Spre Podu Dambovitei

Fotografiile le-am făcut cu parcimonia unui fotograf care are la el un singur film de 24 de poziţii.

Podu Dambovitei

O ultimă coborâre înainte de mult aşteptatul Ciocan am făcut-o spre Podu Dâmboviţei. Am gustat sirop de brad de la o tanti şi mi-a părut rău că nu m-am oprit să fotografiez într-o curte o statuie ce aducea cu George Enescu. În aceste zile m-am tot gândit la festival.

Drumul spre localitatea Ciocanu incepe prin Cheile Dambovicoarei, stramte si racoroase, apoi incepe sa urce prin spatele caselor.

Cheile Dambovicioarei

photo(1)

Am strans din dinti si mi-am propus sa nu ma opresc pana in varf. De fapt m-am oprit pentru această fotografie, a unei case care mi-a placut.

O casa

Coborârea care a urmat spre Bran (nu mai vorbesc de o zona de vreo 4 kilometri de drum neasfaltată parcursi in blues ciclocros) a fost vijelioasa, cu presiune in urechi la sosire.

Picture 409 Picture 407 Picture 408

 

Desi incepeam sa mă resimt, am fost de acord sa mergem spre Râşnov şi apoi să urcăm la Poiana Brasov. 15 kilometri tot în sus, cu o pauză la un izvoooooor unde apa curgea tare încet.

La un non-stop din Poiană m-a binedispus un câine ciobănesc care a venit la cerşit cu nasul lui rece şi mare dar n-a primit decât o scărpinătură, şi o mână pe bot.

Orasul Stalin

Coborîrea spre Braşov, deşi frumoasă, am făcut-o cu groaza în suflet pentru că ştiam ce urmează: drumul lung spre Predeal. Din maşină nu pare lung, dar pe bicicletă, după drumurile acelea, părea nesfârşit. Îmi simţeam muşchii ca bătuţi cu ciocanul de carne şi urcam pe panta mizerabilă spre Timişul de Sus, lungă, dreaptă şi suficient de înclinată cât să am senzaţia că o mână nevăzută ţine strâns cleştii de frână.

A fost prima dată când m-am bucurat că o am văzut o pantă mai mare decât cea pe care urcasem: serpentinele dinainte de Predeal. Gata. Eram acasă!

A doua zi, am pornit cu élan, rumenit bine, spre Sinaia pentru a urca pe Platoul Bucegi. Aici povestea devine mai greu de depănat. Ciclismul ăsta este vesel chiar şi când sorţii sunt potrivnici. Din motive tehnice, legate de neîndemânarea mea la o pană, am repetat figura şi nu mi-am putut finaliza ascensiunea.

Fiind mai odihnit, în lipsa celor 8 kilometri pe care-i mai avusesem de urcat, mi-a rămas atenţia trează şi, la întoarcere, am văzut garat la peronul regal, în Sinaia, Orient Expres-ul.

Locul crimei

Combinaţia perfectă: Sinaia-Peleş-Cazinou-Festivalul George Enescu-Orient Express şi un impiegat ca şeful de gară din “Steaua fără nume”

Cam aşa s-a încheiat scurtul cantonament de ciclism, cu vreo 200 de kilometri si aproape 3000 de metri urcaţi, statistici ale unei pasiuni care-şi merită exclusivitatea la câte un sfărşit de săptămână.

5 comentarii

Filed under Ciclistice, Turistice

DEVA-BAITA PE BICICLETA DE ZIUA TINERETULUI

Ca mersul pe bicicleta este legat mai ales de tineretea sufletului nu o confirma numai lucirea din ochii celor care, desi au nepoti, strabat drumurile pedaland, cunoscand toate cararile din padure si toate izovarele cu apa proaspata de pe marginea drumurilor, ci si cei care, afland intamplator ca se pune la cale o tura de bicicleta, fara mare pompa, vin la start si creeaza ad hoc o comunitate primitoare si calduroasa.

In buna traditie ciclistica de Ziua Internationala a Tineretului si astazi a avut loc a 5-a editie a unei ture de biciclete destinate oricarui doritor, dar care, de anul acesta nu s-a mai indreptat spre Certej, ci spre Baita, cu o scurta deviere spre Hartagani.

La plecare s-au aliniat vreo 50 de participanti si nu am putut sa nu ma gandesc cu regret la toti cei care astazi au fost la serviciu.

Imagine

Imediat ce am parasit drumul national si ne-am indreptat spre Baita, decorul s-a schimbat facandu-se cumva simtit acel confort al comunitatii de ciclisti din jurul Devei, care se dezvolta de la an la an.

Iata cateva imagini de la finalul traseului, undeva mai sus de Hartagani:

Imagine

Imagine

Imagine

Ce poti sa mai spui dupa o tura asa reusita, cat te odihnesti la o terasa si pui la cele altele si altele?

Cum mereu asemenea iesiri beneficiaza de un concurs organizatoric mai larg se cuvine sa adresez multumiri publice:

– Inspectoratului de Politie Judetean Hunedoara

– Politiei Locale Deva

– Click Computer Art Design Deva

– Clubului Sportiv Faerag

Ne vedem in 2014, mai tineri cu un an!

2 comentarii

Filed under Ciclistice

La creperie

Cu ocazia unei calatorii la Paris am incercat sa pastrez amintirile si altfel in afara de fotografii: prin imprimarea unor momente audio, pe strada, in baruri, in biserici sau cu discutiile purtate atunci cand simteam ca ne apuca inspiratia.

Imagine

Rememorand astfel momentele de acolo, imi vine in minte mai ales paharul de vin baut la o creperie (clatitarie) in Montmartre unde se canta la pian.

Povestea ar incepe asa:

Apoi ar continua cu imaginea pianistului in localul cu mii de bilete capsate pe pereti.

Imagine

Ospatarul o vrajea pe o americanca „magnetizand” cu degetul prin cateva rotatii pe masa, o tigara care apoi se rostogolea in directia dorita de el… In timpul asta le maitre alegea dintr-o revista pahare si boluri pentru restaurant.

Cineva ne privea prin geam:

Imagine

Cu toate aceste imagini si cu melodia, neconoscuta, din fundal, daca m-as intoarce acum la Paris as incepe cu o plimbare de la Gare de Nord spre Sacre Coeur…

 

 

Lasă un comentariu

Filed under Turistice

Coloana 1

Coloana 1 din Arad a ajuns.
Stafeta in drum spre Deva.

20130317-164448.jpg

Lasă un comentariu

Filed under Ciclistice