CICLOCARAVANA 2011 – FILE DE ISTORIE LA MINUT

Cu o imagine din laboratorul secret al celor care pun afişe şi îmbracă zidurile în cele mai fanteziste graffiti-uri deschid relatarea unei excelente zile de ciclism care a fost 30 aprilie 2011.

De data aceasta o să vă ţin mai puţin de poveşti pentru că muţumită lui Traian, Dragoş şi Călin am intrat în posesia unor imagini care vorbesc de la sine.
Ora 09:15 – Platoul din faţa Casei de Cultură din Deva. Discuţii şi prietenii de matineu.

Ora 10:05 Startul

Ora 10:05 – 10:20 Deva afectată de invazia de ciclişti

Ora 11:15 Pauză de regrupare la Balata

La Certej les connaisseurs au urcat până la Măgura. Timp în care cei de la Sport X Team au asigurat alimentarea cu banane, batoane de cereale şi apă minerală Sara.

Instantanee din acțiune:

Ora 12:45 Revenire la Deva şi tombola pentru o bicicletă oferită de Direcţia Judeţeană de Tineret şi Sport şi un week-end la Complexul Turistic Platoul Soarelui.
Unul dintre câștigători:

Alte prietenii se leagă:

La încheiere nu rămâne decât să îmi doresc să ne revedem şi la anul!

Mai multe poze aici si aici.

CINE NU PEDALEAZA E BATRAN!

In buna traditie a ultimilor ani tura de ciclism Deva-Certej va fi organizata din nou in data de 30 aprile 2011. Startul va avea loc la ora 10:00, pe platoul din fata Casei de Cultura “Dragan Muntean”.
Organizatorii sunt: Asociația Sportiva “Club Sportiv Parangul” – Deva, Direcția Județeană pentru Tineret Hunedoara si Clubul Sportiv “Faerag”.

Au pus umărul la treaba pentru buna desfășurare a evenimentului:

- Asociaţia Salvital Deva cu ambulanța care ne va însoți tot taseul ;
- SportXteam S.R.L. Deva cu alimentarea si hidratarea cicliştilor şi cu măturarea de pe traseu a celor care vor abandona, pe care-i va transporta cu maşina gri de care se tem cicliștii din Le Tour, Voiture Balai;
- Clic Computer Deva cu 300 de afişe şi aproape tot atâtea autocolante pe care le veți vedea prin Deva;
- Garmin România cu aparatul GPS cu care cartografiem orice traseu, îi facem curbele de nivel şi îl dăm mai departe celor care vor să-l parcurgă;
- Consiliul Judeţean al Elevilor cu lupta de gherilă dusă cu distribuirea afișelor şi autocolantelor (îi recunoașteți după uniforma de camuflaj)
- Complexul Turistic Platoul Soarelui din Straja cu recompensarea unui norocos ciclist cu un week-end la Straja cu pensiune completă în singura unitate de 4 stele de acolo, Vila Platoul Soarelui;

Ca să ne scoată din anonimat au intrat în divizia pe două roţi şi echipa Antena 1 Deva împreună cu Cotidianul Hunedoreanul.

Ciclocaravana Deva-Certej cronica la cald

Deva. 01.05.2010 ora 09:00
Dimineaţa strânge un pic. Mi-am zis că va fi o zi călduroasă aşa că nu mi-a mai fost frig. În faţa Casei de Cultură apăruseră deja primii doi ciclişti şi dădeau ture de încălzire pe lângă rondelele cu flori.
Între timp se pregăteşte sonorizarea, apar apele minerale, vestele reflectorizante, sucurile şi încet, sonorul pune stăpânire pe piaţa din centru, încă netrezită la acea oră matinală. Câte unul, câte doi, numărul celor care-ţi lăsau bicicletele rezemate şi veneau să completeze tabelul de înscriere creştea. Sosteşte trupa de la Hunedoara. În timpul instructajului apare şi Simeria. În public se văd vreo 5 fete curajoase care s-au hotărât să facă parte din ciclocaravana noastră.
Start.
În faţă poliţia, apoi noi, urmaţi de o ambulanţă SMURD şi de voiture balai, maşina mătură, fin de la course, pusă la dispoziţie de SportXteam, care ar fi trebuit să preia fiecare abandon şi care, în burta ei de fier ne aducea apă minerală, banane şi batoane cu cereale.
Pedalând pe lângă calea ferată, un mecanic ne-a aplaudat din locomotiva cu sirena care suna până la răguşire.
Prin Şoimuş, Balata, Bârsău şi Certej, am reuşit să scoatem lumea pe la ferestre, pe la porţi. Părinţii îşi chemau copii să vină repede să vadă caravana. Nu aveau ce pierde pentru că la start s-au aliniat mai mult de 60 de biciclişti.
Se fac poze, se râde, la Certej pauză de alimentare.
La retur, toţi o forjăm pe coborârea lejeră care se termină în Şoimuş. Ne regrupăm acolo după care reintrăm în linie dreaptă spre Deva. Pe DN7 ne claxonează cu spor maşina Geiger Team. Probabil mergeau la Liman bike race. Ne bucurăm că nu suntem singurii porniţi la drum în această zi.
La sosire aplaudăm fetele. Ne întindem la terasă şi schimbăm numere de telefon.
A fost numai a 2-a ediţie a ciclocaravanei.
La anul ne revedem!

Mulţumim:
- Direcţiei pentru Sport a Judeţului Hunedoara
- Direcţiei pentru Tineret a Judeţului Hunedoara
- Inspectoratului de Poliţie Judeţean Hunedoara
- Asociaţiei Salvital Deva
- SportXteam S.R.L. Deva
- Clic Computer Deva
- Garmin România
- Clubului Sportiv „Parângul” – Deva

şi tuturor oamenilor faini care au pedalat astăzi.
Pozele vor urma pe măsură ce le primesc la rându-mi.

TINERETUL MUNCITOR PE BICICLETA

Timpul trece, si iata-ne la a doua editie a întâlnirilor noastre clasice către Certeju de Sus.
Invităm toţi cicliştii să ni se alăture şi să purcedem împreuna sâmbătă, 1 Mai 2010 la o tură de agrement Deva-Certeju de Sus.

Vă aşteptăm la ora 10:00 în faţa Casei de Cultură “Drăgan Muntean” din Deva.

View Larger Map

Tur de Hateg

I-aş zice turul Haţegului sau turul celor patru vârfuri.
El ar arăta cam aşa:Deva-Hunedoara-releu Silvas(primul varf)-Silvas(al doilea varf)-Hateg-dealul Hategului(al treile varf)-Călan-Hăşdat(al patrulea varf) apoi retur la Deva în maximă forţă pe drumul cu două benzi pe sens.

View Larger Map
Din punct de vedere al orientării traseul e relativ uşor de parcurs pentru că e destinat cursierei, iar acţiunea se petrece în totalitate pe şosea. E un fel de-a spune “şosea” pentru că porţiunea dintre Haţeg şi Călan e de preferat să o parcurgeți cu un ciclocros sau un trekking ori cel mult cu cauciucuri de 23.
Curba de nivel este atrăgătoare:

Ce să vă mai povestesc, a fost o tura pe cinste. Am avut parte de acele patru dealuri, de porțiunile de viteză astfel încât, la final să trag linie şi să zic: dacă nu e marfă, e degeaba!
I continuare va seduc cu cateva fotografii mai vechi dar mereu actuale.





Powered by

INCEPUT DE SEZON

Vremea excelentă a făcut ca anul 2010 să se deschidă din punct de vedere ciclistic mai repede decât toţi anii de până acum.
Prima tură veritabilă, făcută cu Alin, într-o zi în care ploaia ne-a ocolit dar ne-a şi dat întâlniri când aveam cea mai mare nevoie de ea a fost Deva-Ghelari, cu un profil de altitudine după cum urmează:

De la cota 200 nu ne-am mai oprit decât în faţa bisericii din Ghelari unde am servit o ciocolată şi am coborât concentrați, cu cauciucurile ude şi atenţi la asfaltul plin de gropi.

M-am distrat teribil cum pe drum, în faţa mea, alerga un câine ca şi Zdreanţă, cu ochii de faianţă, speriat de arătarea ce eram şi arătam aşa parcă fugăream un mustang pe undeva prin stepele americane.
În sfârşit, desfundăm carburatoarele şi ne revenim la normal.
Pe curând!
Powered by

E-teatru

Întrerup această amorţire pentru a vă aduce în atenţie noul proiect al Societăţii Române de Radiodifuziune, anume eteatru.ro

Daţi click pe legăturile din acest articol sau pe legătura din blogroll pentru a accesa site-ul şi a asculta pagini minunate din cultura radiofonică românească.
Audiţie plăcută!

ATRACTIA UNEI ZILE SENINE

Este imposibil de rezistat unei duminici însorite, cu cer albastru şi o vizibilitate perfectă. Pe nemâncate am pregătit bicicleta şi am ieşit cu o destinaţie: să trec prin Muncelu Mic şi să vin înapoi prin Nandru – Peştiş – Almaşu Mic şi Archia.
Drumul până la Muncel a decurs fără probleme, numai cu acel urcuş care ar fi bine să fie mai lung, pentru un antrenament optim. Din Muncel se coboară pe Valea Boului pe un drum pietruit care în perioada aceasta a anului era acoperit cu frunze ruginii, umede, părinţi ai derapajului.

Mă aşteptasem la un drum mai uscat însă am fost contrazis de bălţile imense, de pârâul care inundase pe alocuri drumul fiind nevoit să pedalez uşor, prin apa rece, prin culoare nordice unde era răcoare şi umiditate. Fără nici o problemă de orientare am ajuns la Nandru foarte repede, iar de acolo am coborât până la Peştiş. Ajuns pe drumul judeţean care leagă Deva de Hunedoara, am virat înapoi spre Almaşu Mic, cu destinaţia Archia. Aici mi-a fost mai dificil să găsesc drumul de legătură dintre aceste localităţi fiindcă drumurile de pe câmp se intersectau adesea şi îmi era teamă să cobor tot mai mult înspre Cristur. Imi stabilisem pe GPS câteva puncte de reper care mi-au fost infirmate cu convingere de un văcar din zonă. Nu l-am ascultat şi am urmat planul iniţial şi am urmat E-Trex-ul meu care m-a dus acolo unde trebuie. Când am zărit din depărtare Deva, am răsuflat uşurat.
În total o tura de 57 km, destinată în mare parte vitezei de vreme ce traseul nu oferă pasaje tehnice, urmând în mare parte drumuri folosite deja de localnici. Mamasita a răspuns excelent la comenzi, mi-a conferit un sentiment de control în manevre, iar linia XT Shadow, maximă precizie la schimbările, uneori bruşte, ale angrenajelor.

Într-adevăr, la genul de drumuri parcurse de mine, 29er-ul este cea mai bună soluţie. Este ca şi cum ai traversa acea zonă pe cursieră: un demaraj teribil pe căţărări, stabilitate în zonele cu ogaşe şi cu pietre care fug de sub roţi, tracţiune admirabilă şi foarte puţină ţopăială de tractorist acolo unde drumul este foarte denivelat.
Mai multe poze AICI.
Iata si harta traseului:

View Larger Map
Profilul de altitudine:

Link pentru descarcarea traseului:
Powered by

TURA CU PRAF DE PUSCA

De data aceasta vă propun una dintre turele mele favorite care aproape că atinge ţinutul minunat şi virgin al Pădurenilor…
Traseul este aşa:
Deva – Mintia – Veţel – Muncelu Mic – Chergheş – Cârjiţi – Almaşu Sec …. Şi de acolo a se vedea „Tura de încălzire”
Am plecat cu noaptea-n cap şi am ajuns în Mintia la cântatul cocoşilor când maşina de pâine lăsa franzelele văzătoarelor de la buticuri şi ele somnoroase şi adormite în mirosul de mahorcă al primilor bărbaţi la prima bere a zilei. Drumul trece prin spatele termocentralei şi nu am putut decât să fiu bucuros că scăpasem de nebunia drumului naţional.
În Veţel m-am bâlbâit puţin pentru că acolo, toate cele trei văi care se văd şi în imaginea din satelit duc in trei locuri diferite şi nu am ghicit din prima traseul. Până la urmă, fără prea mari eforturi am inceput o căţărare excelentă, cea pe drumul betonat, catre Muncelul Mic. Pornind de la punctul de altitudine 206 mă aşteptau 15 kilometri de urcare care aveau să se termine acolo unde altimetrul meu arăta 748 de metri.
Vara, acel drum era plin de şopârle care se prăjeau la soare.
Ciclistul însetat are posibilitatea să se alimenteze sus la Cabana Căpăţâna. În marginea unei păduri acum arămite, nu e momentul pentru visare pentru că acea cabană are ceva din strălucirea macabră a hotelului părăsit din filmul sau romanul „Shining”. Acum câţiva ani, disperat că nu-şi primea salariul, sau poate din alte motive, îngrijitorul cabanei a pus mâna pe arma de vânătoare, a încărcat-o şi apoi şi-a aşteptat sefii. Un cuplu. Când Peugeotul roşu a oprit în faţa porţii, prima lovitură a trecut prin stâlpul din faţă şi parbriz, iar până să apuce căprioarele să se ascundă în desişuri, a doua împuşcătură a răsunat, luând încă o viaţă… (evident că asta nu voi pune în international corner, e numai aşa, o poveste la gura sobei, între noi, la şezătoare). Iată un motiv pentru care ciclistul e invitat mai departe, spre locuri mai optimiste, cu bidonul încărcat.
Plăcile de beton se termină şi după vreo 2 kilometri de mers pe un drum cu pietre ajungeţi la o cruce ingrădită de uluci. Acolo pe drumul din stânga nu ezitaţi şi coborâţi, trecând în partea cea mai sălbatică a traseului propus de mine. Urmează o pădure seculară, un drum cu frunze, o poiană, un alt drum în care răzbat izvoare, ogaşe mari, curbe în ac de păr, viteză pe coborâre, o creastă de deal sub care se află nisip auriu şi fin ca pe malul mării şi apoi încă puţin prin pădure, pe marginea satului după care descindeţi în Chergheş printre cocoşii care scurmă pe drum, după râme, pentru găinile lor grase.

Eu m-am zorit puţin să ajung în Deva aşa că de acolo am pornit pe asfalt spre casă, bucuros că am reuşit să mă încadrez in 2 ore şi 22 minute pentru tura mea de 40 de kilometri care a totalizat 960 de metri de urcare.
Poate nu e mult, dar e un traseu straşnic pe care va invit să-l parcurgeţi…
Harta:

View Larger Map
Profilul de altitudine:

Link pentru descărcarea traseului:

Powered by

TURA DE INCALZIRE – ACTUALIZAT

Din păcate, orele de după serviciu nu ne permit prea multă mişcare aşa că, de multe ori, trebuie să ne restrângem, ca esenţele tari, în flacoane mici…
Aşadar o tură excelentă pentru omul ocupat, în viaţa de după serviciu, într-o oră, este aceea care începe din Deva de lângă izvorul din pădurea Bejan, continuă prin pădure, până la Almăşu Sec, apoi peste deal, la Cozia şi cea mai bună parte, în jos, pe o coborâre extraordinară, spre Deva…
Cele mai dificile sectoare sunt în pădurea Bejan unde urci şi urci pe o îngustă potecă, poate şi puţin neîncălzit, ca apoi să îţi revii pe drumul spre Almăş. Când crezi că ai scăpat, pe drumul Almăşu Sec – Cozia din nou urmează urcări tragice, cu nerv…

Din punct de vedere tehnic, am simţit că un reglaj mai fin al furcii Reba Race, prin setarea rebound-ului mai aproape de iepure a fost o opţiune bună. Ridicat din şa, am pedalat pe un drum accidentat fără să simt trepidaţii deranjate la nivelul mâinilor şi cu adevărat am observat cum după fiecare denivelare furca readucea cu promptitudine penul pe sol.
Coborârea Cozia-Deva, pe dealul de lângă releu te face să te simţi ca Indiana Jones pe funicular. Poteca îngustă te aruncă peste rădăcini, peste conuri şi ace de brad ca apoi să te repezească printr-un canal cu contrapante pe unde vitezele de peste 50 km/h sunt ceva banal… Ajungând pe strada Călugăreni, câinii din curţi abia dacă mai au timp să latre, că deja ai şi ajuns jos în oraş, aproape de casă…

Acum, dupa cum va trebui sa ne obisnuim, iata harta:

View Larger Map

si profilul de altitudine:

In incheiere, va las cu Povestirile lui Hoffman care mi-au rasunat in memorie in partea finala a traseului prin zonele in care despicam covorul de frunze cu 60 km/h.

Link pentru descarcare traseu:
Powered by